Noutăţi
Categorie
Contact
Tranziția la IFRS 18 și implicațiile asupra raportării financiare: între noutate conceptuală și necesitatea pregătirii anticipate
Adoptarea Standardului Internațional de Raportare Financiară 18 Prezentare și descriere în situațiile financiare (IFRS 18) marchează o etapă decisivă în evoluția conceptuală a raportării financiare internaționale. Acest standard înlocuiește IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare (IAS 1) și stabilește dispozițiile pentru prezentarea și descrierea informațiilor în situațiile financiare cu scop general a performanței financiare, indicatorilor de performanță și structurii profitului sau pierderii şi altor elemente ale rezultatului global.
Întrucât IFRS 18 introduce o reformă structurală majoră, atât în prezentarea situațiilor financiare primare, cât și în modul în care informațiile sunt grupate, dezagregate și prezentate, este esențial ca entitățile să demareze procesul de tranziție cât mai curând. Deși aplicabilitatea sa este obligatorie pentru perioadele începând cu 1 ianuarie 2027, pentru a putea furniza cifre comparative consistente odată cu prima raportare conform acestui standard, este extrem de important ca sistemele ERP, planurile de conturi și procedurile de raportare internă și externă să fie adaptate încă de la începutul exercițiului financiar 2026. Concomitent, entitățile trebuie să revizuiască modul în care sunt clasificate și evidențiate operațiunile lor, astfel încât să poată colecta datele proactiv și să faciliteze raportarea corectă a fiecărei categorii de venituri și cheltuieli aferente impuse de noul standard.
Comparativ cu Standardul IAS 1, care oferă un cadru general pentru structurarea situațiilor financiare, dar, în practică, permite entităților o flexibilitate considerabilă în definirea propriilor subtotaluri, gruparea și dezagregarea elementelor, utilizarea unor indicatori de performanță proprii, prezentarea informațiilor în notele la situațiile financiare, într-o manieră adesea dificil de urmărit, IFRS 18 impune un cadru standardizat, mai disciplinat și mai prescriptiv, aliniat la așteptările investitorilor și la bunele practici internaționale de raportare. Această flexibilitate a generat o diminuare a comparabilității între entități, afectând capacitatea utilizatorilor de a evalua coerent performanța financiară.
Clasificarea obligatorie a veniturilor și cheltuielilor în cinci categorii
Una dintre schimbările esențiale aduse de IFRS 18 constă în introducerea a cinci categorii obligatorii de venituri și cheltuieli aferente:
- Activităților operaționale, care includ cheltuielile și veniturile care nu se prezinta in categoriile de activități de investiții și respectiv de finanțare ;
- Activităților de investiții, care cuprind câștiguri din dobânzi, dividende din investiții non-operaționale și anume investiții care generează câștiguri în mod independent de alte resurse.
- Activităților de finanțare corespunzătoare activităților de finanțare și costurilor adiacente;
- Impozitului pe profit;
- Activităților întrerupte.
Această clasificare elimină ambiguitățile existente sub IAS 1 și introduce o terminologie comună pentru entități, investitori și auditori. Categoria operațională – elementul central în analiza rentabilității utilizat de investitori și punctul de pornire pentru estimarea fluxurilor viitoare de numerar – este definită mult mai clar decât în IAS 1, care nu oferă o delimitare formală a acesteia.
Deși descrierea primelor trei categorii de mai sus se aseamănă cu IAS 7, acestea nu sunt similare. Cu titlu de exemplu, câștigurile sau pierderile din diferențe de curs valutar aferente activităților de finanțare vor fi prezentate în această categorie, în schimb cele aferente datoriilor sau creanțelor comerciale vor fi prezentate în categoria de cheltuieli și venituri din activități operaționale.
Noua structură obligă entitățile să își reexamineze fluxurile interne de raportare, relația dintre modelul de afaceri și clasificarea elementelor, precum și conexiunile dintre analiza financiară internă și prezentările din situatiile financiare conform IFRS 18.
Subtotalurile obligatorii: disciplinarea prezentării performanței
IFRS 18 impune, pentru toate entitățile, prezentarea a două subtotaluri standardizate:
• Profit/Pierdere din activități operaționale
• Profit/Pierdere înainte de finanțare și impozitare
Aceste opțiuni nu există ca cerințe explicite în IAS 1 și vor avea un impact major asupra comunicării performanței financiare. Subtotalurile devin repere comune între industrii și între companii, reducând semnificativ arbitrarul prezent în raportările actuale.
Pentru numeroase entități raportoare, implementarea acestor subtotaluri va presupune:ajustarea indicatorilor de performanță internă, reconfigurarea politicilor contabile și de asemenea revizuirea contractelor financiare care conțin clauze de indatorare bazate pe indicatori de profit operațional.
Indicatori de performanță definiți de conducere (MPMs)
O noutate de substanță a IFRS 18 este introducerea conceptului de indicatori de performanță definiți de management (MPMs) care reflectă modul în care conducerea monitorizează performanța și care și sunt corelați cu situația rezultatului global, dar care nu sunt definiți de standardele de raportare financiară internațională.
În prezent, multe entități folosesc indicatori precum profit înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare, ajustat pentru elemente nerecurente sau excepționale, venit net ajustat, profit operațional de bază sau venituri din activitatea principală etc. IAS 1 nu reglementează aceste prezentări, ceea ce conduce la riscuri privind comparabilitatea și conssecvența informației financiare.
IFRS 18 instituie un set bine definit de cerințe, și anume: definirea clară a fiecărui indicator de performanță, reconcilierea acestor indicatori cu totalurile și subtotalurile din situațiile financiare IFRS corespunzătoare, justificarea utilizării și necesității acestor indicatori, menținerea comparabilității în timp și explicarea modificărilor de metodologie.
Prin aceasta, IFRS 18 aduce o disciplină formală în comunicarea performanței, făcând indicatorii de performanță definiți de conducere parte integrantă a raportării financiare, nu doar elemente narative suplimentare.
Agregarea, dezagregarea și localizarea informațiilor: o abordare structurată
IFRS 18 consolidează principiile prezentării informațiilor, introducând cerințe detaliate privind:
Agregarea și dezagregarea
- Entitățile trebuie să atingă un echilibru adecvat între detaliu și concizie
- Agregarea este permisă doar atunci când elementele grupate au caracteristici similare
- Dezagregarea este obligatorie atunci când informațiile diferă semnificativ prin natură, funcție sau risc.
Denumiri adecvate
- Denumirile pozițiilor din situațiile financiare trebuie să fie clare, nedistorsionate și conforme cu natura economică a elementelor.
- IFRS 18 restricționează utilizarea unor denumiri care pot induce confuzii cu termenii definiți în standard.
Abordarea IFRS 18 este de clasificare și prezentare a elementelor de cheltuieli și venituri în funcție de materialitate și testul „caracteristicilor”, având în vedere natura (ce este?), funcția (ce rol îndeplinește?) și baza de evaluare (cum e măsurat). Comparativ, în cazul dobânzilor și elementelor similare, IAS 1 permite încadrarea ca și „costuri financiare”, însă conform IFRS 18 trebuie să se distingă între cheltuieli cu dobânzile (finanțare) și venituri din dobânzi (care pot fi operaționale sau investiționale, în funcție de natura activității). În ceea ce privește alte cheltuieli sau venituri, IAS 1 este relativ permisiv, însă conform IFRS 18 utilizarea termenului „alte” este acceptabilă doar pentru agregări de elemente diferite care sunt individual nesemnificative.
Efectele IFRS 18 asupra altor standarde
Deși IFRS 18 nu modifică explicit alte standarde, aplicarea sa generează implicații notabile:
- IAS 7 – Situația fluxurilor de trezorerie
Clasificările introduse în contul de profit și pierdere vor necesita o coerență conceptuală cu fluxurile de trezorerie, afectând modul în care utilizatorii interpretează relația dintre profit și situația fluxurilor de numerar. - IAS 34 – Raportarea financiară interimară
Situațiile interimare vor trebui aliniate structurii IFRS 18 încă din 2026, pentru a asigura continuitate informațională și comparabilitate. - IAS 33 – Rezultatul pe acțiune
Noile subtotaluri pot influența modul în care entitățile prezintă rezultatul pe actiune ajustat sau alți indicatori de performanță utilizați în comunicările cu investitorii.Cum ne pregătim pentru tranziția la IFRS 18? Recomandări pentru o implementare eficientă
În perspectiva primului exercițiu de raportare conform IFRS 18 (anul 2027), entitățile raportoare trebuie să adopte o abordare etapizată:
1.Analiza diferențelor
Evaluarea mapării liniilor actuale din contul de profit și pierdere pe cele cinci categorii IFRS 18 și identificarea eventualelor neconcordanțe, revizuirea descrierii elementelor din situațiile financiare și adaptarea la cerintele de grupare și respectiv detaliere cerute de IFRS 18.2. Ajustarea sistemelor și proceselor interne
Sistemele ERP, planurile de conturi, procedurile de raportare internă și externă trebuie adaptate pentru a reflecta noua structură de prezentare și grupare a elementelor de cheltuieli si venituri.3. Recalcularea și reexpunerea indicatorilor istorici
Pentru a asigura comparabilitate, informațiile financiare din 2026 si chiar din 2025 vor trebui recalibrate conform IFRS 18.4. Actualizarea documentației tehnice și a politicilor contabile
Manualele contabile și politicile IFRS trebuie revizuite și adaptate cerinelor IFRS 18. Este esențială revizuirea încadrării cheltuielilor și veniturilor în cele trei categorii, verificarea reprezentării fidele a acestor încadrări, argumentarea bazelor de încadrare, definirea și justificarea indicatorilor de performanță. - Formarea personalului și comunicarea internă
Implementarea IFRS 18 afectează nu doar departamentul financiar, ci și funcțiile de strategie, risc și comunicare cu investitorii.
In concluzie, IFRS 18 reprezintă un pas major în modernizarea raportării financiare, prin standardizarea prezentării performanței și consolidarea disciplinei informaționale. Comparativ cu IAS 1, noul standard aduce:
• o structură clară a profitului sau pierderii,
• noi subtotaluri obligatorii,
• o reglementare explicită a indicatorilor utilizați de conducere,
• cerințe stricte privind gruparea elementelor din situatiile financiare,
• armonizarea prezentărilor între entități și industrii.
Deși intrarea în vigoare a standardului este programată pentru 2027, pregătirea din timp este esențială pentru o tranziție eficientă, având în vedere necesitatea prezentării de date comparative și amploarea schimbărilor operaționale. IFRS 18 nu reprezintă doar o modificare tehnică, ci o schimbare de paradigmă, menită să consolideze transparența, relevanța și comparabilitatea raportării financiare internaționale.
Aceasta nu este doar o actualizare de conformitate – are impact asupra sistemelor, proceselor de raportare, comunicării cu investitorii și strategiei de afaceri. Planificarea timpurie a tranziției este esențială pentru a evita perturbările de ultim moment, pentru a asigura corectitudine și transparență în raportari, dar și pentru a genera încredere utilizatorilor interesați
