Pentru orice tranzacție pe care un investitor intenționează să o inițieze în Romania exista cel puțin o dilema. Să fie o tranzacție în care se achiziționează bunul cu toate contractele, licențele, permisele și riscurile aferente (în limbajul consultanților i se spune tranzacție tip “asset deal”) sau procent din părțile sociale (acțiuni dacă vorbim despre societate pe acțiuni) sau chiar toate părțile sociale într-o societate operaționala?
În textul de mai jos mi-am propus o foarte scurtă prezentare a aspectelor juridice și respectiv a argumentelor pro și contra ale fiecărei structuri (fără a intra în profunzimea analizei și fără detalierea implicațiilor fiscale). Fac acest exercițiu pentru a atrage atenția asupra necesitații solicitării sprijinului atât de către vânzător, cât și cumpărător, de la avocați, consultanți fiscali, specialiști tehnici care, de cele mai multe ori, împreună cu ambele părți implicate în tranzacție, pot emite recomandări și pot ghida părțile pentru a face alegerea potrivită.
Ambele structuri de tranzacție vin la pachet cu avantaje, riscuri și aspecte cheie pe care un cumpărător trebuie să le analizeze pentru a avea siguranța investiției sale. De asemenea, interesele vânzătorului ar trebui coroborate cu cele ale cumpărătorului.
De cele mai multe ori condițiile și termenii sunt stabiliți încă de la începutul relației de afaceri între vânzător și cumpărător. În practica am întâlnit și situații în care abia după ce au fost efectuate operațiunile de verificare a societății(lor) – procesul complex de due diligence – cumpărătorul a făcut o analiza cu privire la tipul de achiziție pe care intenționează să o desfășoare.
“Asset deal”
În cadrul analizei comparative a celor doua structuri de achiziție cel mai frecvent dezavantaj al unui asset deal l-au reprezentant autorizațiile relevante care nu pot fi transferate de la o entitate la alta și care în eventualitatea unui astfel de asset deal nu se transfera. Este cazul permiselor și autorizațiilor din domeniul jocurilor de noroc, energiei regenerabile, etc.
Alt dezavantaj în cazul unui asset deal poate fi reprezentat de unele contracte care nu sunt transferate automat. Este cazul contractelor care conțin clauze de limitare a controlului care presupun renegocierea termenilor, iar în cazul unor contracte poate fi cerută încetarea lor în cazul schimbării controlului. Un alt dezavantaj îl reprezintă costurile legate de transferul bunului, mai ales în cazul bunurilor imobile costurile (de exemplu: taxele notariale în cazul transferului de terenuri) sunt mari.
Dacă discutam despre avantaje în cazul unui asset deal, cel mai mare avantaj pentru cumpărător este faptul că poate selecta bunurile care se pot transfera, precum și obligațiile care se transferă odată cu acestea. În esență, cumpărătorul își poate limita răspunderea. Totuși, el nu se poate apăra total prin asset deal pentru că există riscuri pe care nici vânzătorul și nici consultanții săi nu le pot anticipa la data tranzacției.
“Share deal”
În cazul tranzacției de tip share deal, un avantaj ar fi modalitatea relativ facilă de înregistrare a noului asociat (în cazul societăților cu răspudere limitată), inclusiv faptul că nu există termene impuse de lege care să ducă la întârzierea tranzacției. Un aspect relevant ar fi faptul că e nevoie de atenție la clauzele de transfer de părți sociale din actul constitutiv al vânzătorului care pot naște discuții suplimentare și care pot obliga cumpărătorul fie să cumpere mai multe părți sociale decât anticipa, fie anumite proceduri prealabile sunt necesare în relația dintre asociați. Un caz aparte îl reprezintă societățile pe acțiuni care au acționari tip listă (“cuponari”) unde procesul de vânzare poate fi îngreunat, în funcție și de prevederile actului constitutiv legate de transferul de acțiuni.
Este nevoie ca înainte de orice semnare de contract de vânzare (fie părți sociale, fie bunuri) să fie analizată structura tranzacției și să fie explorate toate opțiunile, atât juridice cât și fiscale.
Deși tranzacția de tip share deal este cel mai des întâlnita, aceasta nu înseamnă automat că ar fi cea mai bună opțiune pentru o societate care își dorește restructurarea și care poate da o noua perspectivă (prin vânzare) unui bun sau unei părți performante din business.
Pentru orice investitor prudent (diligent) recomandăm în prealabil un proces de due diligence prin care specialiștii (avocații, consultanții fiscali și consultanții tehnici specializați) să analizeze cu atenție riscurile investiției și condițiile precedente astfel încât garanțiile din contractul de vânzare să fie cât mai acoperitoare pentru cumpărător. Vânzătorul ar trebui să fie conștient de răspunderea pe care o are în cazul aspectelor necontrolate de el. De asemenea, părțile vor fi atente și la legea care guvernează contractul de vânzare, structura societăților, actele societare, tipul de business care este supus tranzacției.
Abia după un proces temeinic de verificare și integrare a tuturor aspectelor relevante, după diverse negocieri între părți, poate fi luată cea mai bună decizie cu privire la tipul de tranzacție care va fi implementată.
Despre TPA Romania
TPA este una dintre companiile de top de consultanţă fiscală, contabilitate, audit şi consultanţă juridică în România, Cu sediul în Bucureşti şi o filială la Cluj-Napoca, acoperim toate regiunile României. TPA România are în prezent 10 parteneri şi peste 160 angajati.
TPA România este parte a TPA Group, unul dintre cei mai importanți furnizori de servicii de contabilitate, consultanță fiscală și audit din Europa Centrală și de Sud-Est, cu 30 de birouri în 12 țări. Peste 1.700 de profesioniști în taxe, contabilitate, audit și consultanță de business, inclusiv pentru atragerea de fonduri europene, activează în Albania, Austria, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Ungaria, Polonia, România, Serbia, Muntenegru, Slovacia și Slovenia.
